Iluzia vointei constiente

In practica YogaGym, posturile sunt  un exercitiu de tonificare a musculaturii, dar si un exercitiu de constientizare, de atentie. Incercam sa devenim constienti de ceea ce se petrece in muschii si mintea noastra.  Care sunt lucrurile la care avem acces?  Ce inseamna sa fim constienti?  Adevarul este ca, oricat de mult as incerca, nu as reusi sa accesez sistemul meu proprioceptiv sau modul in care mintea transforma razele de lumina, care ajung pe retina, in vedere tridimensionala. Eu doar percep produsul final: imaginea sau senzatiile din corp. Si ma lovesc de o limita.

Aceeasi limita apare si in privinta Sinelui. TU nu esti doar ceea ce percepi ca fiind tu. Eul sau Sinele este un  produs livrat de creier,  asemeni senzatiilor din corp, asa cum automatul de la metrou iti livreaza apa plata, fara ca tu sa vezi intregul mecanism electronic ce a produs actiunea. Asa incat, in afara lui EU exista si o minte non-constienta ce consta in procese mentale, evident,  inaccesibile constiintei, dar care ne influenteaza judecatile, emotiile si comportamentul. Creierul isi vede de treburi pe cont propriu si NU are nevoie de un agent non-fizic (Eul) care sa orchestreze operatiile complexe ale starii de veghe, ale cognitiei si reglarii comportamentului. Animalele nu stiu ca sunt un sine si cu toate astea prospera. Sau ma rog, psosperau pana sa aparem noi…

Pentru a naviga totusi cu succes in realitatea imediata sociala, creierul creeaza o perceptie a unui Sine ce actioneaza asupra mediului complex  in care traieste. Iluzia unei vointe libere creata de creier ne permite  sa percepem ca actionam fara alta cauza decat cea a unei vointe auto-generate. Ne servim, adica, pe noi insine.  Vointa constienta pe care o percepem nu este cauza actiunilor noastre. Mai exista o variabila, mintea non-constienta, ne spune Daniel Wegner in cartea Iluzia Vointei Constiente.

Mintea non-constienta ne livreaza Sinele perceput,   o iluzie, dar o iluzie al naibii de utila, pentru ca ne ajuta sa ne adaptam mai bine in mediul social uman, foarte complex.   Impulsurile de a acţiona sunt inconştient activate, rolul conştiinţei fiind acela de „gatekeeper” şi de agent care creează sens după ce acţiunea a fost îndeplinită.

Quotation-Allan-Lokos-thinking-wisdom-illusion-reality-Meetville-Quotes-220017

Dar de unde stim ca exista o minte non-constienta care ne livreaza iluzia vointei constiente, adica Sinele?

Pentru ca putem da exemple de situatii in care perceptia vointei constiente lipseste sau actiunea pe care o facem are alte cauze decat propria vointa. De exemplu, iluzia controlului, automatismul sau intuitia creativa.

Daca mergi cu metroul in Bucuresti ai observat ca uneori usile se deschid de la sine, alteori de deschid numai dupa semnalul verde luminos si apasarea butonului verde de catre tine, calatorul. Numai ca, uneori, oamenii apasa pe butonul respectiv, indiferent daca apare sau nu semnalul luminos verde. Si ghici ce? Usa se deschide, iar ei cred ca usa s-a deschis pentru ca au apasat pe buton. Ceea ce e fals, pentru ca acest caz, (deschiderea usilor de catre calator) este valabil doar cand exista in prealabil semnalul luminos. Dar ei atribuie deschiderea usii actiunii lor, indiferent de aparitia acestuia.  Ai observat asta?

Avem tendinta catre aceeasi iluzie a controlului cand aruncam cu zarurile, cand ni se pare ca prezenta cuiva aduce ghinion sau noroc intr-o anumita situatie. Se mai poate intampla si ca urmare a influentei sociale irationale. Adevarul e ca nu suntem surse perfecte de informatie privind propriile noastre actiuni; putem fi pacaliti sa credem ca am facut un lucru, daca cineva (mai ales cu autoritate) se straduieste sa ne trezeasca sentimente cum ca am fi responsabili.

Si exemplul meu preferat, intuitia creativa. Percepem foarte putina vointa, intr-unele dintre cele mai inspirate actiuni pe care le realizam – apogeul creativitatii si aptitudinilor noastre. Scriitorul vede cum ideile i se revarsa pe pagina, violonistul simte ideile muzicale strecurandu-i-se in arcus. In fiecare din aceste cazuri, senzatia caracterului voluntar al actiunii lipseste, in mod curios, dintr-un act ce pare profund voluntar. Aceste actiuni apar aproape fara gandire constienta, Eu dispare de acolo, lasand loc inspiratiei furnizate de expertiza mentala inconstienta, intens dezvoltata.

Cata ironie se afla in faptul ca cele mai reusite actiuni ale unei persoane, cele care sunt admirate pentru perfectiune si ingeniozitate, momentele Evrika, nu sunt percepute ca voluntare de catre cel care le-a realizat. In momentele de creatie, de inspiratie, EU dispare.  Si cata importanta ii dam in rest! Mi se pare magnific!

 Citeste si  Magicianul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *