I Don’t Want Realism – I Want Magic!

 

Nu-i asa ca gripa e mai putin contagioasa de la partenerul de viata? Si, nu-i asa,  mancarea de la mama de acasa e mai buna?! Unde crezi tu ca se ascundea magia? In capetele noastre! Da.  Lumea, asa cum ne apare, e MAGICA!

Pe lista mea de “10 carti senzationale” se afla cu siguranta The seven laws of magical thinking ( Matthew Hutson, 2012). O carte deschizatoare de drumuri! Citind, am inteles de ce, de exemplu, in trecut,  oamenilor li se parea imposibil ca tantarii sa transmita febra galbena, o boala atat de devastatoare. Motivul?  Tantarii sunt prea mici, nu pot provoca un rau atat de mare. De ce folosim homeopatia ca remediu si de ce nu am accepta, decat cu retineri,  sa tragem cu arcul intr-o tinta reprezentata de fotografia mamei.

Credinta in liberul arbitru, credinta intr-un suflet nemurior, credinta ca lumea  are caracteristici umane (antropomorfizarea) sau credinta ca totul are un scop sunt tot atatea exemple de gandire magica: un set de iluzii, dar in cele mai multe cazuri sunt iluzii pozitive.

In istoria noastra evolutionista, selectia natuarala nu a fost preocupata de aflarea adevarului. Evolutia prin selectie naturala nu a fost „preocupata”  decat de supravietuire si transmiterea genelor care sa sigure perpetuarea speciei.  Iar azi, ne aflam in ipostaza unei specii care a mostenit  un creier vechi de peste 50 de mii de ani, dintr-o alta lume. Doar ca mediul in care traim arata altfel. Gandirea magica oferea avantaje intr-o lume incerta, plina de pradatori, lipsita de reguli si institutii de protectie sociala, in care era mai bine sa confunzi o creanga cu un sarpe. Probabilitatea ca un sarpe sa se fi aflat acolo ar fi fost mare, asa ca, era mai bine sa vedem serpi peste tot, „just in case”.

Insa acum, multi dintre noi,  nu mai traim in jungla si nici in savana. Poate doar metaforic. In orice caz, provocarile sunt diferite si putem invata sa ne raportam diferit la mecanismele de functionare ale mintii. Nu putem alege mecanismele pe baza carora avem perceptii vizuale derutante si nu putem alege sa nu simtim nevoia de control asupra realitatii (e ca si cum am incerca sa ne abtinem de la a aclcula 1+1, sau a citi litera „A” ), dar putem alege actiunile pe care urmeaza sa le savarsim, putem inhiba impulsuri,  putem amana,  putem alege sa mai aruncam o privire la creanga ce pare a fi un sarpe. Putem alege sa zambim sau sa respiram adanc.

In ciuda impulsurilor, putem crea un sens pe care sa il dam vietii nostre.  Putem interveni in curgerea vietii si uneori o putem face cu succes. Alteori nu – boala, natura, semenii ne doboara. Dar macar, putem spune ca am ales constient sa incercam a iesi din iluzie. Iar asta este magic!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *