Revelatie sau fabricatie?

YogaGym este si un efort de auto-cunoastere. Dupa ce am citit insa lucrarea lui Timothy Wilson, Strangers to ourselves,  imi reconsider, partial, pretentiile fata de ceea ce si cat ne putem auto-cunoaste. Hai sa vedem de ce.

Oare, felul in care ne auto-percepem este un proces de auto-revelare, in care oamenii ajung sa cunoasca mai bine adevaratele motivatii ale actiunilor lor, observandu-si comportamentele? Sau este unul de auto-fabricare, in care oamenii deduc stari emotionale, inventeaza motive, pe care inainte nu le aveau ? Diferenta intre cele doua, revelatie si fabricatie este cruciala din punct de vedere al cunoasterii. Nu, zau! S-ar putea chiar sa fie util pentru bunastarea noastra, sa inventam mai putine motive, povesti, justificari.

De exemplu, ai auzit pe cineva spunand ca va face ceva, va merge intr-un loc, va lua o anumita decizie pentru ca asta simte ca e important sau asta simte ca e adevarata cale? Sau, va continua sa fie intr-o anumita relatie ( evident toxica pentru toticeilalti) pentru ca asa simte?

Nu neg importanta intuitiei, insa atunci cand avem de luat decizii importante, este mai bine pentru noi, sa nu subestimam puterea contextului asupra comportamentului si sa deducem, in mod eronat, ca facem ceea ce facem, ca ne dorim ceea ce ne dorim doar pentru ca asa simtim. Situatia este atat de comuna , incat are si un nume: eroarea fundamentala de atribuire.

In anii ’70 a fost realizat un experiment, cel putin inedit. A fost montat in fantasticul campus studentesc al British Columbia University.

359465,xcitefun-capilano-suspension-bridge-1O femeie atragatoare, (complice la experiment) abordeaza studenti, rugandu-i sa o ajute cu un chestionar. La sfarsit le da numarul de telefon, in caz ca mai au intrebari ( yeah, sure). Ce este interesant, este ca, o parte din cei abordati se aflau la inaltime, pe un pod suspendat, mai exact Podul Capilano din Vancouver , iar ceilalti, dintr-o alta conditie a experimentului, pe un pod fix.

In a doua conditie experimentala, cu podul fix, numai 30% dintre cei intervievati au sunat-o, in prima conditie, cea de pe podul suspendat, 60% dintre cei abordati au sunat-o. Este un exemplu clasic de atribuire eronata, in care starea fiziologica de excitatie datorata inaltimii, i-a facut pe respondenti sa creada ca se simt atrasi sexual de respectiva femeie.

Si acum: ti s-a intamplat sa te indragostesti la sala? Sau la un grup in care se face miscare: pulsul creste, respiratia e profunda si rapida, obrajii imbujorati? Ei bine..probabilitatea sa fi facut o atribuire eronata este foarte mare. ( mie mi s-a intamplat! :))) Asta nu inseamna ca sentimentele care s-au dezvoltat ulterior au fost mai putin reale.

Deci, de multe ori, cand credem ca facem lucruri doar pentru ca asa simtim, este posibil sa existe si alti factori externi, care ne influenteaza major decizia, actiunea si comitem adesea eroarea de atribuire. In acest caz, este de un real folos  pareea unui bun prieten sau utilizarea unui jurnal, pe care sa il consulti din cand in cand. Sunt doar doua metode.

Buuun. Dar te-ai intrebat vreodata de ce dupa un timp nu mai esti atat de motivata sa faci lucruri  pentru care primesti un salariu? Cand ti-ai luat jobul respectiv…era atat de incitant!

Mai exista o problema. Ce se intampla in cazul in care influenta contextului este evidenta, mult prea evidenta. Din pacate si in acest caz oamenii  se pot insela, realizand un alt tip de auto-fabricare. Supraestimeaza efectele contextului asupra actiunilor lor, subestimand motivatia interna.

Ai auzit probabil discutiile despre cum recompensele submineaza motivatia interioara de invatare  a copiilor. Recompensand copiii, chiar si cu note, pentru eforturile de invatare, transmitem ca efortul in sine nu are valoare. Copilul infereaza, inconstient, ca din moment ce primeste recompense, motivatia lui pentru a invata nu este atat de mare. De aceea, atunci cand ne place sa facem lucruri si suntem platiti pentru ele, incep sa ne plicitiseasca groaznic. Ne scade motivatia. Facem, fara sa ne propunem asta, o eroare de atribuire.

Ce poti face?

Poti incerca sa asezi activitatile tale  in contexte mai cuprinzatoare, mai largi, prin intermediul carora le poti oferi  noi sensuri, fata de cele dobandite ca activitati  remunerate. De exemplu, alege sa iti desfasori munca si ca voluntar in alte contexte. Cauta o modalitate ca munca ta sa aibe impact in viata mai multor oameni. Cauta ca munca ta sa aibe impact mai ales in viata ta, sa practici ceea ce muncesti, sa simti ca iti da sens.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *