Posturi de yoga ca mine sau ca tine?

11143394_865115220212055_1416501391267344957_n

Felul in care ne purtam intr-o situatie este influentat de contextul in care ne aflam. Soptim cand suntem intr-un spital, devenim agitati intr-o sectie de politie, docili si conformisti la scoala, veseli la o petrecere si sereni la o ora de yoga. Puterea pe care contextul o are asupra reactiilor noastre ne poate duce intr-o zona de confuzie. Oamenii dau intelesuri diferite acelorasi contexte.

Cand nu reusim sa fim constienti de puterea de influenta a unei situatii, ajungem  sa confundam contextul ce determina comportamentul celor din jur cu contextul propriului comportament. Adica, avem senzatia ca motivele  si intentiile celor din jurul nostru sunt asemanatoare cu ale noastre.

Acum imi este mult mai clar de ce  profesoara de matematica din gimnaziu parea  profund dezamagita de mine si chiar credea ca sunt impertinenta la orele ei.  Eu eram doar bucuroasa cand reuseam operatii matematice  simple. Ea imi evalua performanta si reactiile din perspectiva unui standard unic, exclusiv. De unde, dezamagirea.

Sa zicem ca mi-as defini ora de YogaGym ca pe un spatiu in care posturile de yoga se fac intr-un singur mod:  intens, flexibil si aliniat dupa propria mea anatomie. Cand as vedea pe cineva asezat diferit, as cataloga postura ca fiind incorecta.  As putea crede ca persoana nu se straduieste destul sau ca nu poate, este incapabila.

Uitand ca oamenii dau semnificatii diferite acelorasi contexte, nu as fi constienta ca  acea persoana alege sa faca postura cum o face, respectandu-si propria anatomie, observand senzatiile musculare si internalizand ideea ca “exista tot atatea posturi, cate corpuri sunt”. Si chiar gaseste placere in asta, vazandu-se pe sine ca un practicant dedicat.

In aceasta situatie, cele doua comportamente – postura ca mine si postura ca el – sunt mutual exclusive: daca faci o postura de yoga, nu o poti face decat intr-un singur fel, cel definit in contextul respectiv. Restul este catalogat ca incorect, inacceptabil.

Problema este ca daca as valoriza exclusiv posturile realizate “ca mine”, in timp, oricine  ar face posturi diferit  ar putea incepe sa se perceapa ca o persoana care face posturi de yoga incorect. Ar renunta la imaginea despre sine, ca practicant dedicat. Ar deveni o persoana care, in raport cu contextul, nu reuseste sa faca posturi de yoga.

Cred ca este important sa ne straduim sa cream situatii de invatare in care fiecare student/elev/copil/adult sa  invete din locul in care se afla, nu din cel in care il percepem noi ca se afla. Pentru ca este posibil ca perceptia mea asupra nivelului la care se afla sa se bazeze pe o confuzie de context. Intre contextul meu de viata si contextul lui de viata.

De aceea, prefer sa construiesc situatii de invatare prin care cei din fata mea sa realizeze autonom unde se afla si cum se pot imbunatati. Uneori imi iese. Alteori dau gres. Dar imi traiesc propria experienta prin care invat sa renunt la prejudecati si si imi dezvolt capacitatea de discriminare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *